„Cu foloase necuvenite, poezia Teodorei Coman intră în vârsta ei politică, după ce debutul din urmă cu cinci ani trasa atât de neobișnuit limitele sinelui, conștiință + corp. Politica ei e una a tranzacțiilor nesfârșite între trupuri și societate, o economie a schimbului și a darului cotidian, rămânând, în momentele cele mai intense, o dermatografie, o developare corporală calmă a violenței și afecțiunii. Ea știe să facă concrete, sensibile, abstracțiuni sau stări fundamentale precum distanța, contradicția, dreptatea, într-un mod pe cât de fin, pe atât de pregnant, surprinzător tocmai prin naturalețe și familiaritate.” (Adrian Lăcătuș)